Close

Virtuțile terapeutice ale uleiurilor esențiale

Uleiurile esențiale și povestea celor patru hoți. Se spune că în Franța evului mediu, o bandă de patru hoți se îmbogățise din furtul hainelor și al bunurilor de preț preluate de pe numeroasele cadavre ale celor ce cădeau victimă  ciumei negre care făcea ravagii în acele vremuri.

Cei patru se protejau de ciumă folosind o rețetă secretă alcătuită din ingrediente naturale, ce conținea, printre altele, ulei esențial de rozmarin și ulei esențial de scorțișoară. Hoții au fost prinși și urmau să petreacă ani grei de temniță. La judecată însă, aceștia au știut să-și  negocieze soarta – au dezvăluit taina imunității pe care o dobândiseră contra flagelului necruțător (ciuma neagră a decimat în secolul al XIV-lea  între 75 și 200 de milioane de oameni în lume),  în schimbul unei sentințe mai ușoare, de numai câțiva ani de carceră. Se spune că de  atunci  lumea a realizat puterea tămăduitoare de necontestat a uleiurilor esențiale.

Dar istoria privind folosirea uleiurilor esențiale este cu mult mai veche. Astfel, în Biblie se face referire la uleiuri esențiale de  nu mai puțin de 264 de ori, fiind menționate 33 de tipuri, dintre care cel mai des uleiul de tămâie  (folosit pentru întărirea sistemului imunitar și contra inflamațiilor) și uleiul esențial de mir (utilizat, printre altele,  în echilibrare hormonală și în recuperare după sarcină).

În antichitate, uleiurile esențiale au fost folosite în lume de diverse popoare – perși, chinezi, indieni, egipteni (Cleopatra, vestita lor regină, folosea pe scară largă uleiurile esențiale în sofisticatul său laborator de înfrumusețare), evrei, greci -,  nu numai în rețete de înfrumusețare, ci și  pentru relaxare și destindere, în ritualuri divinatorii, în curățenie, sau pur și simplu pentru tratarea răcelii, a insomniei, a durerilor musculare și a diverselor inflamații, în vindecarea bolilor dermatologice, nervoase  sau digestive.

În timpul Evului Mediu, s-a manifestat un dispreț total față de medicina holistică inițiată de Hipocrate. Totuși, cum  Biserica catolică considera că trebuie să faci baie cât mai rar, se înregistrează o dezvoltare mai largă a tuturor substanțelor aromatice, inclusiv a uleiurilor esențiale, care îndepărtau mirosurile urâte, și, așa cum s-a dovedit mai târziu, și germenii, bacteriile și virușii. Se pare că în acele vremuri,  călugării din mănăstiri au fost cei ce au continuat să folosească uleiuri esențiale, dar în secret, întrucât vindecarea prin acest herbalism tradițional era considerată « vrăjitorie », iar promotorii săi erau persecutați, aspru  pedepsiți sau chiar arși pe rug.

Din fericire, Renașterea a reînviat herbalismul, iar medici de renume, cum a fost Paracelsius, au dovedit eficiența utilizării plantelor în tratarea unor infecții și boli.

Termenul de « aromaterapie » a fost introdus  formal de chimistul francez Rene  Maurice Gattefosse, în 1937. Gattefosse s-a tratat cu ulei de lavandă pentru vindecarea unei arsuri la mână, fără infecție, și fără a lasa în urmă nicio cicatrice.

A urmat Dr. Jean Valet, care trata soldații răniți cu uleiuri esențiale  în timpul celui de al doilea Război Mondial. Uleiurile esențiale au ajuns în centrul atenției publice și datorită lucrarilor biochimistei Marguerite Maury care a studiat efectul uleiurilor esențiale asupra sistemului nervos și care folosea o tehnică tibetană de masaj foarte eficientă pentru  dureri de spate.

În prezent, uleiurile esențiale continuă să fie utilizate de « regi » și « preoți », dar și de medici, nutriționișți și de toți cei ce caută alternative naturale eficiente la medicația actuală ce abundă în  substanțe nocive  – sintetice și chimicale.  În multe spitale din Europa și din lume, aromaterapia, ca metodă neinvazivă de tratament, se folosește în sine sau în combinație cu alte terapii convenționale. Uleiuri esențiale ca lavandina se folosesc pentru  calmarea pacienților în pre-operator, dar și în reducerea diverselor tipuri de durere, cum ar fi cele de naștere. Astfel, în Spitalul Universitar Vanderbilt din SUA, uleiuri  esențiale că lavanda, santalul sau neroli,  se utilizează în tratarea diferitelor cazuri de depresie și anxietate. Uleiurile esențiale se folosesc pe scară largă în dermatologie, pentru diverse probleme ale pielii, dovedindu-se eficiente chiar și în reducerea mărimii tumorilor canceroase și a răspândirii acestora în organism (uleiul esențial de tămâie).

Ce sunt de fapt uleiurile esențiale ? Extrase din coaja, florile, frunzele semințele sau rădăcinile unei plante sau ale unui copac, acestea se produc prin procesul de distilare sau evaporare care separă uleiul de  compușii bazați pe apă ai  plantei, prin puterea aburului. Se obțin astfel  compuși organici foarte concentrați (e interesant de observat că, de pildă, 0,45 l de ulei esențial de lavandă se obțin din nu mai puțin de 68 kg de flori de lavandă), cu o puternică aromă. Rolul uleiurilor esențiale  este să apere planta de insecte, s-o protejeze de intemperii, s-o ajute să se adapteze cât mai bine mediului înconjurător.

Ce este aromaterapia ? Reprezintă incredibila capacitate a uleiurilor esențiale de a pătrunde în corp pe cale topică sau prin inhalare. Inhalarea se referă la compușii volatili din uleiurile esențiale care pătrund  din aer în sistemul olfactiv, ce este direct legat de creier ; prin plămâni, aroma lor  ajunge la celule și respectiv în sistemul circulator în câteva secunde.

În ce constă puterea vindecătoare a uleiurilor esențiale ? Folosirea uleiurilor esențiale în scopuri terapeutice înseamnă practic că omul se poate bucura din plin de proprietățile benefice ale plantelor. Uleiurile esențiale sunt « transdermale », fiind formate din molecule minuscule care pătrund adânc în piele, până la celulele din corpul nostru ; unii dintre compușii lor mai puternici traversează chiar bariera sânge-creier. Uleiurile esențiale diferă de uleiurile grase (cele din nuci sau din măsline), care,  din cauză că prezintă molecule mai mari, rămân la suprafața pielii și chiar înfundă porii uneori. De aceea, uleiurile grase nu se pot absorbi în profunzimea pielii și  nu pot pătrunde până în celulele corpului uman. In consecință, prezintă un grad terapeutic mai scăzut.  Prin substanțele naturale și aromatice   de mare concentrație  pe care le conțin (alcooluri, aldehide, esteri, ketone, lactone, fenoli, terpene  și sesquiterpene), uleiurile esențiale  devin extrem  de utile în păstrarea  sănătății noastre fizice, mentale și emoționale. De exemplu, uleiul de eucalipt, produs din frunzele copacului cu același nume originar din Australia,  datorită substanței pe care o conține în proporție de 70-90% numită Eucaliptol (1.8 cineol), prezintă proprietăți antioxidante, anti-inflamatoare și analgezice  (spre exemplu reduce durerile musculare) extrem de puternice, fiind folosit împotriva unor infecții bacteriene, virale și fungice.

Cu ce  tip de ulei esențial mă tratez ? Dr. Josh Axe, medic nutriționist, specializat în medicină naturală, al cărui website www.DrAxe.com numără peste 10 milioane de cititori pe lună,  ne atrage atenția asupra diferențelor între tipurile de  uleiuri esențiale care se găsesc pe piață. Astfel, întâlnim 4 categorii de uleiuri esențiale, și anume

  1. Uleiuri sintetice –create în laborator, prezintă gradul cel mai scăzut de ulei esențial
  2. Uleiuri naturale sau « pure » –cel mai frecvent de găsit pe piață, sunt în general  supuse unui proces de prelucrare excesiv, care se soldează cu reducerea majoră sau pierderea compușilor lor benefici
  3. Uleiuri  cu valoare terapeutică certificată – supuse procesului de distilare cu aburi, își mențin în general compușii lor benefici ;  nu s-a verificat de către un evaluator imparțial dacă recoltele de plante din care acestea provin au fost sau nu tratate cu pesticide ; analizele care le recomandă ca ‘‘având grad terapeutic certificat »  sunt efectuate de firma producătoare, fără a fi confirmate însă de un evaluator imparțial
  4. Uleiuri esențiale organice – cu valoare terapeutică certificată certă – prezintă  cel mai mare grad de puritate, cu maximum de virtuți terapeutice ;  s-a verificat că provin din recolte crescute fără îngrășăminte chimice (insecticide, pesticide, fungicide) ; s-a confirmat și certificat de către un evaluator autorizat, respectiv  imparțial (cum sunt ECOCERT în Europa și USDA în SUA) că  și-au păstrat puritatea.

Este evident că rezultatele utilizării uleiurilor esențiale vor fi cu atât mai spectaculoase cu cât acestea au fost prelucrate în așa fel încât să-și păstreze valențele terapeutice  intacte.

Cum se utilizează uleiurile esențiale ? Datorită dezvoltării medicinei homeopate și eficienței deosebite  pe care s-a dovedit că o au uleiurile esențiale, cu riscuri minore, practic inexistente de efecte adverse, acestea se pot utiliza

  1. prin aplicare direct pe piele (topic), picurându-le în apa din cada de baie, prin comprese și unguente
  2. pe cale internă (ideal a se folosi exclusiv uleiuri esențiale certificate ca fiind organice) ;
  3. prin inhalare, picurând uleiurile esențiale în apă caldă sau cu ajutorul unui difuzor
  4. în produse cosmetice realizate cu mijloace proprii, ideal în casă – pastă de dinți, loțiune de corp, deodorant

Multe uleiuri esențiale sunt atât de puternice, încât nu se  pot folosi decât diluate într-un ulei de bază, cum sunt uleiul de măsline, cel de cocos, sau cel de jojoba.

Cei se se îngrijesc ca  trusa de prim ajutor  din casă să conțină câteva uleiuri esențiale cum sunt  cele de mentă, lavandă,  tămâie, mir,  lămâie,   grepfrut,   oregano și arbore de ceai, vor fi încântați să descopere multiplele lor utilizări în întărirea sistemului imunitar și tonificarea organismului în general, iar în particular,  în :

  • tratarea răcelii și a simptomelor de gripă, a febrei, a sinuzitei,  a migrenelor, a durerilor de cap sau ale celor musculare și ale articulațiilor ; asigurarea unei digestii sănătoase, fără gaze, balonare, respirație urât mirositoare,  disconfort digestiv sau gastrită ; sporirea energiei și a puterii de concentrare  (uleiul esențial de mentă);
  • relaxarea corpului și a minții, reducerea stresului, inducerea somnului; asigurarea echilibrului hormonal, a nivelurilor normale de tensiune arterială și colesterol; tratarea arsurilor, tăieturilor, eczemelor  și promovarea unui aspect sănătos al pielii (uleiul esențial de lavandă);
  • tratarea inflamațiilor, a vânătailor, reducerea cicatricelor ; detoxifierea organismului până la dispariția unor  tumori canceroase ; asigurarea unei bune funcționări a creierului ; reducerea, petelor de bătrânețe ; inducerea unei bune stări  psihice și emoționale (uleiul esențial de tămâie) ;
  • reducerea infecțiilor prin proprietățile sale antiseptice ; asigurarea echilibrului hormonal ; întreținerea unei pieli frumoase și sănătoase, motiv pentru care este folosit în diverse creme, geluri și seruri de înfrumusețare (uleiul esențial de mir) ;
  • îmbunătățirea  drenajului limfatic și detoxifierea organismului ; îmbunătățirea stării de spirit și combaterea stresului ; asigurarea nivelului corespunzător de energie a organismului și a unei  greutăți sănătoase a corpului ; asigurarea regenerării pielii ; utilizarea sa în produse de curățenie pentru casă, inclusiv pentru cele destinate alungării insectelor (uleiul esențial de lămâie) ;
  • susținerea unui  metabolism sănătos, cu rezultate frumoase în curele de slăbire  și reducerea celulitei (datorită conținutului său caloric și glicemic scăzut, dar ridicat în ceea e privește nutrienții vitali) ;  lupta împotriva cancerului și în reducerea riscului de atac coronarian și accident cerebral datorită bioflavonoidelor și a  substanțelor fitochimice pe care le conține (naringenin și limonin) ; asigurarea sănătății pielii datorită conținutului său de vitamina C, esențială în formarea colagenului și de betacaroten, licopen și acid salicilic, care oferă protecție pielii (uleiul esențial de grepfrut) ;
  • îndepărtarea virușilor, a streptococilor, a stafilococilor, a paraziților și a viermilor intestinali în pneumonii și infecții urinare, dar și a paraziților și viermilor intestinali, întrucât joacă rolul unui antibiotic natural ; tratarea negilor, a bătăturilor, a Candidei și a herpesului (uleiul esențial de oregano) ;
  • tratarea infecțiilor tractului respirator (bronșită, amigdalită, răceală, gripă),  precum și a diferitelor erupții cutanate, tăieturi, răni, negi, bătături, arsuri, mâncărimi  și herpes ; stimularea circulației și venelor varicoase ; tratarea cariilor și a inflamațiilor  gingiilor, dar a și a conjunctivitei ; stimularea creșterii părului, înlăturarea mătreții și chiar a păduchilor ; înlăturarea diferiților germeni și a mucegaiului din casă (uleiul esențial de arbore de ceai).

 În loc de concluzie              

Dr. Josh Axe a identificat 11 beneficii majore ale uleiurilor esențiale, amplu susținute de cercetarea științifică, acestea fiind legate de : 1.reglarea hormonală ; 2. păstrarea unui sistem imunitar sănătos și eficient în tratarea infecțiilor; 3. creșterea nivelurilor de energie; 4. îmbunătățirea funcției cerebrale; reducerea stresului emoțional și a anxietății ; 5. calmarea durerii ; 6. asigurarea sănătății pielii și a părului ; 7. reducerea inflamațiilor și a nivelurilor de toxicitate ; 8. înlăturarea durerilor de cap și a migrenelor ; 9. asigurarea unui somn liniștit. Dacă doar câteva  picături de ulei esențial au efecte benefice asupra sănătății noastre, oare nu  ar trebui să ne aplecăm asupra acestei taine  pentru a profita din plin de capacitatea vindecătoare, aproape miraculoasă, a acestor comori ale naturii ?

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Politica noastră a fost actualizată în conformitate cu Regulamentul RGPD al Uniunii Europene! Prin accesarea și utilizarea site-ului, vă dați acordul cu privire la Termenii și Condițiile de utilizare! Acest site folosește cookies! Pentru a afla mai multe detalii, vă invităm să citiți: ”Termeni și Condiții!”

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close